Cerul dintr-un plic

Cititorul (într-un fel şi privitor) este invitat într-un spaţiu în care „Unii jură şi în ziua de azi că au descoperit gena nemuririi. Şi nu oriunde, ci într-o muscă obişnuită. Experimentul, făcut public, a fost foarte simplu şi se poate repeta de orice amator şi acasă. După ce musca, indiferent de vârstă şi dimensiuni, este strivită bine cu pliciul, se toarnă peste ea nişte sare, grunjoasă sau fină. Veţi vedea cum musca învie cu mult mai repede decât murise şi-şi ia zborul. Ea este deja pregătită, aptă, să fie din nou strivită şi înviată, ca şi cum aceasta nu s-ar mai fi întâmplat”. Naratorul continuă: „Adversarii realităţii sus menţionate insistă că nu este nici pe departe vorba de nemurire, ci de o ‘murire’ parţială a muştei. În contact cu sarea, partea încă vie a ei se extinde, sau, şi mai probabil: partea decedată se restrânge. Turnaţi nişte sare peste vieţile noastre, a râs unul dintre sceptici, şi veţi vedea cum suntem brusc alţi oameni. Că nu viaţa sau moartea ne lipsesc, ci cantitatea de sare din ele s-a micşorat…” (Agenția de Carte, 2011)