Clopotul din Dojoji

Așa cum o sugerează și titlul, inspirat dintr-o veche legendă japoneză care reprezintă în esența ei o parabolă despre iubirea devorantă, volumul de elide și schaltiniene ,"Clopotul din Dojoji" este, în primul rând, o culegere de poeme de dragoste. Această temă eternă a poeziei lumii este aici exploatată îndeosebi din perspectiva zicalei românești „nu a fost să fie”, plonjându-se de fiecare dată, exorcizator și recuperator, într-un spațiu posibil al dorinței și al speranței secrete, spațiu nu o dată oniric sau fantastic. Registrele afective și atitudinale uzitate de autorul Ion Roșioru, care rămâne un împătimit al formelor fixe de poezie sunt multiple și variate, preponderență având cea autoironică sau, pe alocuri, cea ușor sarcastică. Ritmurile impecabile ale acestei poezii moderne de factură tradiționalistă fac întotdeauna casă bună cu forările în adâncurile arheologice inepuizabile ale limbii române. Altfel spus, festinul poetic de rafinată muzicalitate, e dublat de unul lexical pe măsură, jocurile de oglinzi imagistice fiind și ele unele de zile mari.