Eu, deodata

"Pornit să descopere o Americă lirică abstractă, ambiguă, absurdă, Emil Mihail Lungeanu ancorează -cu voie sau fără- în Triunghiul Bermudelor ale cărui misterioase catete sunt (dacă nu mă înșel) pastelul, ludicul și haikudiana. Instrumentele de bord ale corăbierului sunt radarul intelingenței, sentimentele computerizate, codul de liberă navigație pe toate mările poeziei moderne, verbul-harpon, fulgerul domesticit, tunul silențios și binoclul prin care își privește cu benefică spaimă sinele. În rest, toate la locul lor: se descurcă în tornada de metafore, nu eșuează pe banchize de geanță ori în banalitatea vreunui exotic Honolulu, evită tentațiile de piraterie literară și golfurile bântuite de ademenitoare voci de sirenă, nu ia apă (de trandafiri), ia în schimb aminte la fluctuațiile nord-sud-est-vestului poeziei și își completează proviziile persuasiv, programat, predestinat la cursă lungă. Pe scurt: are vânt din pupa, orizont limpede, și căutarea de voce decurge sub bune auspicii. Ceas bun, corăbier singuratic!" (Pop Simion)