La limita vulgaritatii. Mic tratat de mare pudoare

Descopera de ce vulgaritatea isi lasa amprenta atat de puternic asupra unei epoci in care trupul, hainele si moda, societatea, mass-media, lumea politica si artele sunt analizate din perspectiva sintezei spiritului analitic de tip cartezian imbinat cu exploziva verva rabelaisiana.

Opusa distinctiei, vulgaritatea implica permanent atingerea si transgresarea limitei: dintre intim si public, corporal si spiritual, privilegiat si declasat. Rezultatul ei? Haosul gusturilor, al claselor, al valorilor, mai precis rasturnarea lor intr-un fair is foul and foul is fair, un bric-a-brac in care totul, si mai ales individul, se confunda, se niveleaza, se izoleaza… Semn al vitalitatii unei societati, de naturalete opusa pedanteriei perfide, vulgaritatea repugna si fascineaza, legitimând respingerea oricarui canon.

„Vulgaritatea e o nevoie naturala. Sa spunem raspicat: vulgaritatea e utila pasiunilor democratice! Ea permite tuturor sa se afirme, sa se manifeste, sa faca proasta impresie, iar adesea chiar sa calce in strachini. Putem agita vulgaritatea ca sa o combatem mai bine, asa cum odinioara se agita drapelul rosu in China lui Mao pentru a combate drapelul rosu. Vulgaritatea e, in acelasi timp, si cârpa si drapel.” Philippe Tretiack & Helene Sirven, La limita vulgaritatii