Nu mai ridicati din umeri

"Revolta lui Adrian Botez este una evidentă: „ Nu mai ridicaţi din umeri ! „, avertisment hotărât, aproape existenţial, după cum putem prinde firul discursului poetic din volumul cu acelaşi titlu, ecoul care marchează ochiul şi inima cititorului, Autorul dedică volumul soţiei şi copiilor, ca un îndemn venit din partea capului de familie pentru cei apropiaţi, deşi dincolo de acest gând el se adresează şi nouă. E poate şi un dar pentru cei apropiaţi.

Gestul acela de a nu accepta realitatea, situaţia de lângă noi, de a nu accepta că există ceva care ne pândeşte după colţ pare să –l intrige pe Adrian Botez. Titlul este unul surprinzător pentru un volum de versuri, dar face parte din forţa scrisului pe care şi –l asumă scriitorul, care se simte angajat într-o bătălie nevăzută cu incultura, cu ratarea, cu lipsa de reacţie la evenimentele lumii pe care persoana modernă o acceptă ca modă uneori, din ignoranţă …

Poemul pare trăit de poet care îşi asumă partea luminoasă, dar şi partea întunecată a scrierii, alăturarea cuvintelor este una riguroasă şi rece, dar care atrag căldura ideii care sparge sensul: „ Scafandrul Cristelniţei, Încercarea de a dramatiza lumea, Adevăruri despre sfinţi, După –amiază cu vin, Somnul şi o vorbă, Apocalipsis cu Antihrist, Pasărea neagră, Catrenele disperării „.

Poemul radiază elegia, balada, doina, alte sonete cruciate …" (Constantin Stancu)