Opera lui Eugen Ionescu

"Opera lui Eugen Ionescu" este un studiu exegetic al teatrului și publicisticii ionesciene, privite strict din perspectiva studiilor arhetipologice dar și a modului în care autorul franco-român știa să-și prelucreze visele nocturne, transformîndu-le în Anti-teatru. Un spațiu suficient de bogat este însă acordat analizei unui portofoliu destul de bogat al criticului literar care va da în Nu cea mai completă deconstrucție a acestui cîmp, bazat uneori doar pe impresionism și pe opinia fără temei estetic. Iulian Băicuș studiază, însă, și relația teatrului ionescian cu Suprarealismul francez, dar și interviurile sau cărțile cu indicații de tip didascalie critică, gen Note și contranote, dialogurile cu Claude Bonnefoy sau André Coutin, pentru a pune în evidență doar cîteva din arhetipurile ascunse ale operei ionesciene, simboluri ale luminii apofatice, căutarea unui Deus absconditus, teroarea Istoriei și cea a Thanatosului triumfătoar, toate spaimele și angoasele omului modern dar și ale celui primitiv, studiind modul în care tradiția și modernitatea, Iudaismul și Creștinismul și-au dat mîna pentru a recrea din temelie teatrul modern, pornind de la modelele clasice ale comediei franceze sau de la tragi-comicul shakesperean. Un discret, dar extrem de eficient fir biografic, va străbate studiul, ca un veritabil fir al Ariadnei, și îl conduce pe cititor spre centrul acestei opere labirintice, urmărind polemicile sale și ale ficei sale, Marie-France Ionesco cu studii exegetice scrise de Marta Petreu și Alexandra-Laignel Lavastine, tendențioase și răutăcioase, dar în centrul operei ionesciene nu ne așteaptă vreun minotaur ci doar teama de Vid, de Neant și speranța că spiritul creator va triumfa.