Opera lui Max Blecher

Opera lui Max Blecher reprezintă debutul în critica literară al autorului, volum care s-a bucurat de mica lui vogă în mediul studențesc unde au apărut peste noapte zeci sau sute de teze de licență cu această temă. Preluînd cîteva sugestii din cărți mai vechi ale lui Radu G. Țeposu sau N.Manolescu studiul acesta scoate în evidență cîteva teme noi ale exegezei blecheriene, cum ar fi relația cu Existențialismul și comparații cu diverse opere literare scrise de Thomas Mann, Marcel Proust, Franz Kafka, Jean-Paul Sartre și lista lor poate fi prelungită la infinit, filosofia lui Kierkegaard, pasiunea pentru gravurile lui William Blake, gustul pentru artificial și kitsch, înrudirea cu diverși autori postmoderni actuali, etc. Atuul acestei cărți îl constă tocmai erudita ei demonstrație, jocul de oglinzi al comparatismului literar adaugîndu-i un fior straniu, un efect de înstrăinare, cum îl numeau formaliștii ruși, de studiu critic care nu-și poate descoperi genul proxim, căutîndu-l cînd în filozofie, cînd în fenomenologie, cînd în exegeza literară propriu-zisă. Profitînd și de cazul clinic al bolii de care suferea autorul, morbul lui Pott, Iulian Băicuș va tematiza și va topi biografia autorului în text dînd acestui volum ceva din tragismul unei cronici unei vieți cu sfîrșitul dinainte cunoscut. Cartea își păstrează prospețimea și rezistă peste timp, fiind o lectură obligatorie pentru toți studenții la Litere care vor să se inițieze în studiile blecheriene, bogata bibliografie îi îndeamnă exact la o asemenea revalorizare a operei lui Max Blecher.