Pseudo-Kynegetikos

„Pseudo-Kynegetikós", capodopera lui Alexandru Odobescu, este de un mare folos elevilor și profesorilor de gimnaziu, cărora în mare parte e adresată.

„Pseudo-Kynegetikos" înseamnă, pe greceşte, fals tratat de vânătoare. Chiar titlul acesta era un indiciu că nu vânătoarea avea să-l preocupe pe autor în primul rând, ci altceva. Cu prilejul acestei excursii în domeniul vânătorii, pe care o cunoştea mai mult din cărţi, el găsi ocazia nimerită să alcătuiască o serie de încercări despre diverse opere de artă din toate domeniile, spre a populariza printre concetăţenii săi asemenea cunoştinţe şi a răspândi şi dezvolta gustul pentru frumos. Ca să se simtă şi mai la îndemână, şi-a ales forma epistolară, care-i îngăduia să scrie într-un stil mai apropiat, mai familiar, mai nepretenţios. Ideia, trebuie să recunoaştem, era foarte îngenioasă. Şi se poate spune că reuşita a fost deplină, atât pentru că autorul, de teama de a nu părea plictisitor, atingând un subiect aşa de nou, renunţase la un plan prea rigid, cât şi pentru că presărase un umor fin şi bine susţinut mai în toată întinderea acestei opere de un caracter cu totul neobişnuit.

În acest tratat Odobescu a vrut să facă, precum însuşi o spune undeva (cap. IV), „o monografie istorică, literară şi estetică a vânătoarei".