Sipetul de santal

Dotatul adolescent Charles Cros, preocupat deopotrivă de disciplinele umaniste și de științele exacte, și-a luat bacalaureatul la 14 ani, iar la 16 a studiat sanscrita. A devenit prietenul celor mai importanți poeți ai epocii lui și un om de știință de înalt nivel, dar a avut un spirit prea liber(tin) spre a deveni poet oficial și n-a trăit nici atât de amar încât să-i fie numele asociat „poeților blestemați”. Nu suficient de modern spre a atrage atenția exegeților avangardei, nici destul de clasic spre a întruni sufragiile susținătorilor liniei tradiționaliste, nici destul de bogat și de convențional încât burghezia să-l adopte ca pe un poet emblematic, nici destul de sărac spre a-și manifesta în chip zgomotos revolta și a deveni, astfel, cap de coloană al celor pentru care poetul trebuie să atace inevitabil orice ordine stabilită, Charles Cros rămâne un autor greu clasabil pentru ca el să-i poată pretinde posterității altceva decât recunoașterea poeziei sale. Și nu-i deloc exclus ca această posteritate, încă ingrată, să-i ofere într-o bună zi poetului un loc mai de seamă în ierarhia istoriei literare și a culturii franceze și universale. În această ordine de idei, efortul transpunerii în românește a selecției din poemele neliniștitului și nu o dată ingeniosului Charles Cros apare pe deplin justificat.