Sociolingvistica in era globalizarii

În "Sociolingvistică în era globalizării" autoarea Claudia Ghișoiu întrebă, asemenea profesorului Cătălin Zamfir: “cine plăteşte pagubele generate de impunerea unor politici greşite?”. Doar viitorul va spune dacă avantajele logice şi necesitatea teoretică a unei limbi internaţionale pot învinge opoziţia preponderent simbolică pe care o întâlneşte. Este probabil că limba engleză se va instaura ca limbă globală (cel puţin în comunicarea cu caracter oficial, aşa cum deja este folosită), istoria îşi urmează cursul ei. Problema se pune însă în condiţiile în care există un clivaj puternic între poziţia de facto a acestui proces şi cea de jure (chiar dacă puţin impropriu spus), adică între ce ne serveşte contextul geopolitic în care trăim, şi mentalitatea colectivă convergentă sau divergentă. În opţiunile, simbolice sau nu, pe care le facem să reţinem cea mai sintetică şi frumoasă definiţie dată limbii: “Language is the most massive and inclusive art we know, a mountainous and anonymous work of unconscious generations.” (Sapir 1921, 220)