Teatrul ca o lectie de viata.

În urmă cu peste zece ani am îndrăznit să scriu şi teatru pentru copii, pentru voi. Toate puse în scenă la teatrul ,, Cărăbuş” din Brăila, pe care le-am adunat într-un volum, Teatrul ca o lecție de viață, pe care vi-l ofer pentru lectură şi bibliotecă.

Am încercat întotdeauna să nu intru în BASM, gen atât de iubit de către voi, încercând să vă ofer pe cât posibil „lecţii de viaţă cotidiană.”„Stop!Stop!Stop!” - despre cum circulăm în siguranţă pe străzile oraşului; „Miki,Piki şi Coco” - o pisică, un căţel şi un papagal...Se vrea a fi o lecţie despre modul în care se poate convieţui într-un apartament cu animalele de companie, atât de dragi vouă; „Ora de religie” - un imn închinat divinităţii; „Împărăţia Soarelui” - este aventura lui Gigel la Curtea

Soarelui pentru a-l ruga şi reuşeşte să nu pedepsească Pământul şi oamenii care distrug natura şi pun în pericol liniştea în Împărăţie. A fost prima piesă jucată. ,,Pădurea cântă” - o vacanţă la bunici, unde surorile Ana şi Raluca, eroinele din ,,Stop!Stop!Stop!”, astăzi două şcolăriţe premiante ,,dresează” lupul şi vulpea să nu mai atace gospodăria bunicilor şi mai ales coteţul cu găini. „Secretele castelului părăsit” - o încercare de cum se iese din poveste şi cum se scrie o altă poveste

de către copii!" (Ion Bălan)