Tentatia luminii

Lectura cărţii "Tentația luminii" ne produce revelaţii şi trezeşte sentimente dintre cele mai tăinuite. Ana Ruse ne îndeamnă la o regăsire de sine după atâta timp de derută şi nesiguranţă. Lucrarea este alcătuită din mai multe secvențe.

Prima se referă la Eminescu, un elogiu adus luminii spirituale ce străbare timpul şi ne îndrumă spre zările înaltei culturi: Eminescu, unu este/orice-m face sau am spune/Eminescu, unu este/singular precum e steaua/ce-aducea divina veste/. Apoi, poeta are î n vedere creaţia:”Te-aud poem.../din vămile adânci de vremi,/te-aud adesea cum mă chemi/să ne-ntâlnim pe-un fir de vis/crâmpei de Dumnezeu permis./Întâlnirile cu îndemnul de a plămădi versuri au un sălaş onoric. În ce priveşte paralela între lucrarea lui Dumnezeu şi a unui pământean, „uneltele” diferă, dar ambele sunt generatoare de energii constructive: „Dacă vreau o casă-n Cer/ o clădesc prin rugăciune, /cu ferestre de gând pur, /cu pereţi de fapte bune”/ Există însă o zonă din care nu se întrevede nicio posibilă întoarcere pentru pământeni:”Pe ţărmul măturat de lună, /îmi plimb tristeţea cenuşie/, aştept de nicăieri să vin / o umbră de făptură vie.”

Ana Ruse este o sumă de poeme de mare profunzime şi frumuseţe în împlinirea versului său. Supleţe, exuberanţă, nobleţe.