Vise de cristal

"Vise din cristal",această istorie onirică a literaturii române își are propria ei istorie paralelă, începută în perioada studenției, ca urmare a dorinței de a participa la colocviul studențesc Mihai Eminescu, a continuat apoi cu o teză de licență consacrată onirismului în epoca interbelică și s-a extins tot mai mult până când a ajuns un text autonom, de dimensiunea celui de față, în care izvoarele onirismului din literatura română sunt studiate de la literatura veche până în epoca noastră, pe autori ca Gellu Naum, Ioan Patru Culianu, Patru Creția, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu, Ruxandra Cesereanu, Simona Popescu sau Corin Braga, care au preocupări în domeniu. Spre deosebire de alte studii acesta pune în congruență zona onirică cu un alt motiv foarte important, cel al oglinzii, care trimite imediat spre mitul lui Narcis, un alt mit esențial al modernității care revine în studiile de arhetipologie, dacă ar fi să cităm doar un singur exemplu, eseul critic Dublu Narcis. O singură precizare suplimentară aș dori să adaug visul literar, cum este el descris în lucrare, nu-i deloc același lucru cu visul real, el este de fapt o punere în abis, o oglindă a unei ficțiuni, un joc secund, mai pur, prin care literatura și viața psihică a creatorului își dau mâna pentru a recrea un univers al nocturnului, în terminologia lui Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului. (Iulian Băicuș)