zv.Libri

“Sărac, fiu de săraci anonimi, omul moştenise de la tatăl său doar o bibliotecă. Înainte de moarte, muribundul îi lăsase fiului o vorbă: bani, sărăcie şi viaţă, copiii tăi îşi vor găsi singuri, dar cărţi ca acestea nu prea… Trebuia să le păzească cu orice preţ. N-avea de unde să ştie că, spre sfârşitul anilor '50, regimul stalinist de la Tirana avea să interzică nenumărate cărţi, majoritatea capodopere, scrise de autori albanezi sau străini. Purtătorii acestor volume, cei care nu le depuneau la centrele speciale de colectare sau nu le dădeau foc în curte, riscau pedepse grele. Or aceste cărţi, ca majoritatea celor scrise de om, nu făceau altceva decât să înveţe generaţiile tinere cum se distruge această planetă, cam ce sentimente miraculoase n-aveau să se mai repete şi mai ales cum începuse să devină un obiect neutru, dar încă vandabil, sufletul omului.

Răscolit, conorăşeanul meu fură o barcă de pescuit, o umple cu cărţile moştenite şi porneşte să treacă graniţa prin Lacul Ohrida” - A.-Ch. Kuciuk, Hârtii nemâncate