Ion Hangiu

Prof. dr. Ion Hangiu s-a nascut la 16 februarie 1924 in comuna Horezu (jud. Valcea). Dupa terminarea claselor primare in localitatea natala, urmeaza o scoala profesionala (1937-1940) la Dragasani, incepe Liceul „Al. Lahovari“ din Ramnicu Valcea, pe care-l absolva la Sibiu, Liceul „Gh. Lazar“ (1946). S-a inscris la Facultatea de Litere din Bucuresti (1946), insa in paralel frecventeaza si Dreptul, la care renunta dupa doi ani, obtinand licenta in Litere (1949).

Timp de un an a fost profesor in comuna natala, dar revine in Capitala, la Editura Politica (1958), apoi se transfera la Editura Didactica si Pedagogica, in calitate de sef al redactiei de manuale pentru Limba si literatura romana. In 1966 se transfera la Consiliul National al Cercetarii Stiintifice, devenind ulterior secretar al Comisiei de Stiinte Sociale si Umaniste.

In 1968, Ion Hangiu devine doctor in Stiinte filologice cu teza Samanatorul (geneza, ideologie, reprezentanti). In 1971 a fost ales secretar al Societatii de Stiinte Filologice.

Timp de mai multe decenii s-a devotat cercetarii si prezentarii in dictionare a presei literare romanesti. Demersul sau a cunoscut patru etape, corespunzatoare aparitiei cartilor sale: Presa literara romaneasca. Articole-program de ziare si reviste (1789-1948) (1968); Reviste si curente in evolutia literaturii romane (1978) si Dictionar al presei literare romanesti (1790-1982) (1987; ed. a II-a, revazuta si completata in 1996 extinzand sumarul pana la 1990, iar la o a treia editie, din 2004, ajungand cu inventarierea pana la 2000) - lucrare premiata de Academia Romana.

A mai publicat: De la tiparnita lui Macarie la Combinatul poligrafic (1959) – debut editorial; Bibliografia nationala retrospectiva si progresul stiintelor filologice, vol. I (1977); Societati si asociatii in stiinta romaneasca (1981); Centenarul concursurilor scolare. De la „Tinerimea Romana“ la Concursul „M. Eminescu“ (1885-1985), cu ilustratii (1985).