
Bogdan Petriceicu Hasdeu (1836-1907) a fost scriitor si filolog, pionier in diferite ramuri ale filologiei si istoriei romanesti.
Datorita personalitatii sale complexe, acesta s-a remarcat si a contribuit in dezvoltarea unor domenii foarte diferite, castigand un loc bine meritat intre pesonalitatile marcante ale literaturii romane si nu numai. Hasdeu a fost in acelasi timp academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric si om politic.
Pentru a i se recunoaste eforturile depuse pentru literatura, in anul 1877 a fost ales membru al Academiei Romane.
Totusi, dupa moartea singurei sale fiice, Iulia Hasdeu (1888) s-a izolat la Campina devenind un frecvent practicant al spiritismului.
Opera
Ioan Voda cel Cumplit (1865; ed. a II-a,1894);
Arhiva historica a Romaniei (1865-1867);
Istoria critica (1873-1874);
Historia antica a Romanilor (1875);
Cuvente den batrani (1878-1879);
Etymologicum Magnum Romaniae (1887-1898);
Columna lui Traian (1870-1877, revista);
Razvan si Vidra (1867 – teatru);
Duduca Mamuca (1861 - nuvela);
Micuta (1864 - nuvela);
Volumul de poezii (1873)