
Nascut la 14 august 1944 in satul Grunj, judetul Buzau, Ion Rosioru este membru din 1995 al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Dobrogea, si din 2010 al Asociatiei Scriitorilor de Limba Romana din Quebec. Absolva in 1972 Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii Bucuresti si in acelasi an este repartizat ca profesor de franceza si latina la Liceul teoretic din orasul Harsova. Aici coordoneaza, de la inceput pana in prezent, activitatea catedrei de limbi moderne.
A debutat cu poezie in anul 1976, in revista Tomis, si de atunci a colaborat, exprimandu-se in mai toate genurile, la majoritatea revistelor de cultura din tara. Debutul editorial s-a produs in 1988 cu placheta de versuri La tarmul granelor, careia i-au urmat alte volume de poezie (Pur, Casa de la tara, Recviem pentru secolul meu), proza scurta (Luceafarul de ziua) si roman (Ingeri indecisi, Tine-ma de vorba sa nu mor), critica literara (Cronicar la Pontul Euxin), studii monografice dedicate unor autori contemporani (Marius Tupan, Serban Codrin si Arthur Porumboiu).
A obtinut numeroase premii si distinctii, printre care: cele ale Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din Romania pentru volumele de poezie si proza scurta, ca si pentru popularizarea la nivel national a literaturii si culturii dobrogene; Premiul pentru calitatea traducerilor de poezie romaneasca in alte limbi si spatii culturale, conferit de Revista Convorbiri literare (2003); Diploma de excelenta pentru intreaga activitate literara si pentru contributia in promovarea literaturii buzoiene la nivel national, acordata de Asociatia culturala Renasterea Buzoiana (2004); Premiul pentru cel mai frumos haiku, oferit de revista “Orion” (2001).